Țânțari la bloc: de unde vin de fapt? Din subsolul cu apă

Sesizarea sună aproape la fel în toate blocurile: avem țânțari și nimeni nu înțelege de unde. Administratorul dă vina pe parcul de peste drum, locatarii de la etajele de sus dau vina pe ușa de la intrare lăsată deschisă, iar în august se mai cumpără o tură de plase.

În multe blocuri din București, niciuna dintre variante nu este cauza. Țânțarul nu a intrat de nicăieri. S-a născut în clădire, cu vreo două săptămâni mai devreme, la câțiva metri sub primul apartament, într-un subsol în care aproape nimeni nu coboară. Este și motivul pentru care o dezinsecție de țânțari la bloc începe în subsol, nu la geamurile locatarilor.

Dacă problema ta este strict în locuință, plase, balcon, vaporizatoare, ghidul potrivit este cel despre țânțarii din apartament. Articolul de față este despre sursa comună a întregii scări și despre cine o rezolvă.

Un subsol cu apă produce țânțari tot sezonul

Diferența dintre o baltă din curte și o baltă din subsol nu este de mărime. Este de stabilitate.

Apa din exterior se comportă imprevizibil: se evaporă la soare, se împrăștie la ploaie, se răcește toamna. O farfurie de sub ghiveci produce un val de țânțari, apoi se usucă și pauza durează două săptămâni. Sursa există, dar pornește și se oprește.

Apa din subsol nu se oprește niciodată. Este ferită de vânt și de soare, nu are pești și nici alte viețuitoare care să mănânce larvele, iar conductele de termoficare care trec pe lângă ea o țin caldă și în lunile reci. Într-un subsol umed, ciclul de la ou la adult se închide în aproximativ două săptămâni pe timpul verii, iar în blocurile cu subsol cald ciclul nu se oprește complet nici în extrasezon.

Rezultatul este o sursă continuă, la câțiva metri de primul apartament. Nu are nevoie de un lac. Un strat de apă cât un deget, într-un canal tehnic sau într-o rigolă interioară, este suficient. Țânțarul comun, Culex pipiens, se descurcă foarte bine în spații subterane, întunecate și fără curenți de aer.

Iar plasa de la geam, oricât de bine ai fixat-o, rezolvă o singură problemă: ce vine din exterior. Nu are nicio treabă cu ce se naște în clădire și urcă pe dinăuntru.

De unde vine apa în subsolul unui bloc

Aproape întotdeauna dintr-una din situațiile de mai jos. Merită să știi care este, pentru că fiecare are alt responsabil și alt cost.

În practică, cel mai des întâlnim primele două. O fisură mică pe o conductă veche nu declanșează nicio alarmă: nu inundă nimic, nu se vede de sus, apare doar pe factura de apă a asociației, la diferența dintre contorul de bloc și suma apartamentelor. Iar diferența aceea este pusă, de obicei, pe seama pierderilor din instalație și repartizată pe cotă, fără să caute nimeni cauza.

De ce urcă țânțarii pe coloane și pe casa scării

Un bloc funcționează ca un coș. Aerul cald urcă pe casa scării, pe casa liftului, prin ghenă și prin canalele tehnice verticale. Insectele mici folosesc exact aceleași trasee, pentru că sunt ferite de vânt, de ploaie și de temperaturile de peste zi.

Punctele prin care trec, în ordinea frecvenței:

• Rosturile din jurul coloanelor de apă și de canalizare, acolo unde traversează planșeul. Sunt rareori etanșate, iar spațiul liber de câțiva milimetri este mai mult decât suficient.
• Ghena și camera de colectare a deșeurilor, care fac legătura pe verticală de la parter până sus.
• Casa liftului, un puț continuu, cald și liniștit.
• Sifoanele uscate din uscătorie, spălătorie, camera centralei sau din boxele cu punct de scurgere. Vara, apa din sifon se evaporă și rămâne o gaură deschisă spre canalizare.
• Ușa subsolului lăsată deschisă și ferestrele de aerisire fără plasă.

De aceea tiparul sesizărilor arată caracteristic: primele apartamente afectate sunt cele de la etajele inferioare și cele lipite de casa scării sau de ghenă, dar în serile calde ajung reclamații și de la ultimul etaj. Dacă vecinii de pe aceeași coloană se plâng, indiferent de etaj, iar cei de pe cealaltă coloană nu, ai deja o hartă.

Cum verifici, ca locatar, dacă subsolul este sursa

Nu forța ușa subsolului și nu umbla singur la instalații. Cere acces administratorului și mergeți împreună, pentru că oricum ai nevoie de el la pasul următor.

Ce cauți, cu o lanternă:

1. Apă. Orice: baltă în punctul cel mai jos, apă în canalul tehnic, rigolă cu apă adunată, cămin plin.
2. Larvele. Se văd cu ochiul liber. Sunt firicele subțiri, de câțiva milimetri, care stau agățate de suprafața apei și se zbat brusc în jos când miști lumina sau atingi apa. Dacă le vezi, nu mai ai nevoie de nicio altă dovadă.
3. Adulți odihniți. Ziua, țânțarii stau nemișcați pe pereți și pe tavan, în colțurile umbrite și în spatele conductelor. Plimbă lanterna pe pereți, nu doar pe jos.
4. Umezeala permanentă. Igrasie pe stâlpi, tencuială umflată, miros de mucegai. Arată o sursă veche, nu una accidentală.
5. Punctele de scurgere. Un sifon uscat se recunoaște după mirosul de canal care vine direct din el.

Un test simplu, dacă vrei să fii sigur: cu mănuși, ia puțină apă din baltă într-un borcan transparent și ține-l la lumină. Larvele se văd imediat, iar o fotografie făcută atunci valorează mai mult decât zece discuții pe scară.

Merită verificat și ce ține de tine, ca să nu ceri unui tratament să rezolve o problemă de balcon. Farfuriile de sub ghivece, jardinierele și plasele prost fixate rămân în curtea proprietarului, iar lista completă a măsurilor de interior este în ghidul despre țânțarii din apartament.

Ce ceri administratorului, concret și în scris

În scris, nu pe scară. O cerere scrisă are dată, are număr de înregistrare și devine document. O discuție în lift nu are nimic.

Cererea ta ar trebui să conțină, pe scurt:

• Cine și de unde: numele, apartamentul, data.
• Ce ai observat: unde vezi țânțari, de când, la ce ore, dacă și vecinii de pe coloană se plâng.
• Ce ai văzut în subsol, dacă ai coborât, cu fotografii dacă ai.

Și, mai important, patru solicitări concrete:

1. Verificarea subsolului de către administrator, împreună cu un instalator, și consemnarea în scris dacă există sau nu apă stagnantă.
2. Remedierea cauzei, cu termen: reparația fisurii, repornirea sau înlocuirea pompei, desfundarea canalizării, curățarea căminelor.
3. Solicitarea tratamentului gratuit pentru subsol prin programul public al Primăriei, transmisă de asociație. Nu se cere individual.
4. Contractarea tratamentului pentru restul părților comune, cu precizarea explicită că se cere și tratarea larvelor, nu doar nebulizare pe adulți.

Cere copie după Procesul Verbal de Execuție după fiecare intervenție. Este singura hârtie care dovedește ce s-a aplicat, unde și când, iar la noi tot pe ea se trece și garanția scrisă de 30 de zile, reînnoibilă.

Dacă semnează mai mulți locatari, punctul intră mult mai ușor pe ordinea de zi a Adunării Generale, iar acolo decizia se ia prin vot, nu depinde de disponibilitatea unei singure persoane.

Adulți sau larve: unde se câștigă de fapt lupta

Aceasta este partea pe care o ratează majoritatea intervențiilor la bloc.

La o curte sau o grădină, sursa este difuză și adesea la vecin, așa că tratamentul pe adulți face cea mai mare parte din treabă. Am detaliat logica aceea separat, în articolul despre dezinsecția de țânțari în curte și grădină.

La bloc, situația se inversează. Sursa este fixă, este în clădire și o poți arăta cu degetul. Dacă tratezi doar adulții, obții o seară liniștită și un val nou după câteva zile, pentru că apa a rămas pe loc. De aceea, într-un tratament profesional împotriva țânțarilor la bloc, larvicidarea este piesa principală, nu accesoriul.

Ordinea corectă de lucru arată așa:

1. Se oprește apa. Instalator, pompă, hidroizolație, desfundare. Fără pasul acesta, restul este abonament.
2. Se tratează larvele acolo unde apa nu poate fi eliminată complet: cămine, rigole, canale tehnice, puncte de scurgere. Se folosesc larvicide biologice pe bază de Bacillus thuringiensis israelensis sau regulatori de creștere, care acționează pe larve și nu afectează restul.
3. Se tratează adulții în subsol, pe casa scării, în ghenă și în spațiile tehnice, ca să scurtezi perioada de tranziție.
4. Se repetă pe sezon, la interval, pentru că un bloc cu subsol umed rămâne o zonă de risc până când problema de instalație este rezolvată definitiv.

Cine plătește: subsolul, restul părților comune și exteriorul

Aici se pierde cel mai mult timp în ședințele de asociație, deși împărțirea este destul de simplă.

Două lucruri de reținut, pentru că sunt cele mai des confundate. Primul: din tot blocul, programul public tratează gratuit doar subsolul. Restul părților comune se plătesc de asociație. Al doilea: aleile și grădina din jur nu sunt părți comune, sunt domeniu public administrat de ADP și intră automat în programul de 14 tratamente, fără ca asociația să ceară ceva.

Programul public acoperă țânțari, șobolani, căpușe și gândaci. Nu acoperă viespi și nu acoperă ploșnițe. Procedura completă, cine execută tratamentul gratuit și ce documente primești, este explicată separat în ce dezinsecție îți face primăria gratis și ce plătești. Pentru împărțirea costurilor între asociație și proprietari, indiferent de dăunător, detaliile legale sunt în cine plătește deratizarea la bloc.

Ca ordin de mărime, pentru contractele cu asociațiile de proprietari tratamentul pornește de la 280 de lei pe trecere. Suprafețele mari se tarifează la metru pătrat, de la 0,20 lei pe metru pătrat pe intervenție la dezinsecție. Un apartament tratat separat pornește de la 350 de lei pe intervenție, nu pe abonament. Grila completă este publică pe pagina de prețuri, iar pentru facturi sub 2.000 de lei există plata în 4 rate fără dobândă prin TBI Bank.

Ce nu rezolvă insecticidul

Merită spus direct, chiar dacă nu ajută la vânzare: dacă apa rămâne în subsol, orice tratament devine un abonament. Chimia cumpără timp, nu elimină cauza. O firmă serioasă îți spune asta din prima inspecție, nu după a treia trecere plătită.

În schimb, câteva măsuri ieftine țin mult mai mult decât orice substanță:

• plasă de insecte pe ferestrele de aerisire ale subsolului
• etanșarea trecerilor prin planșeu, în jurul coloanelor
• turnarea periodică a unei căni de apă în sifoanele care nu se folosesc vara
• ușa subsolului ținută închisă, nu blocată cu o cărămidă
• curățarea rigolelor și a căminelor din jurul blocului, înainte de sezonul ploilor

Pe partea de tratament, ce facem noi și în ce ordine se vede pe pagina de dezinsecție țânțari pentru blocuri și spații comune, iar condițiile exacte ale garanției sunt scrise pe pagina de garanție.

Pe scurt

• Dacă ai plase la geam și tot ai țânțari, sursa este probabil sub tine, nu afară.
• Apa din subsol nu seacă și nu îngheață, deci produce generații tot sezonul.
• Cauza obișnuită: conductă fisurată, pompă oprită, infiltrație sau canalizare înfundată.
• Urcă pe traseul intern: casa scării, casa liftului, ghenă, rosturi neetanșate la planșeu.
• Verifici cu o lanternă, împreună cu administratorul. Larvele se văd cu ochiul liber.
• Ceri în scris: verificarea subsolului, remedierea cauzei, tratamentul gratuit prin Primărie, contract pentru restul părților comune.
• Larvele contează mai mult decât adulții, pentru că la bloc sursa este fixă.
• Subsolul se tratează gratuit, restul părților comune le plătește asociația, exteriorul îl ia ADP.

Dacă administratorul vrea să vadă întâi ce înseamnă concret, venim la inspecție și punem pe hârtie ce am găsit în subsol, înainte de orice ofertă. Bug Busters lucrează în București și Ilfov, de luni până duminică, cu răspuns în circa 60 de minute. Substanțele sunt avizate de Ministerul Sănătății, iar garanția de 30 de zile, reînnoibilă, se trece pe Procesul Verbal de Execuție. Ne găsești la 0722 573 306 sau pe pagina de contact.